# Biblia
Noi credem în cele șaizeci și șase de cărți ale Vechiului și
Noului Testament, ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, înregistrarea
completă a dezvăluirii de sine a lui Dumnezeu pentru omenire.
Oameni diferiți, în timp ce au scris într-un stil propriu, au fost
insuflați supranatural de Duhul Sfânt pentru a scrie cuvintele lui
Dumnezeu, infailibile în scrierile originale.
Prin urmare, cei care se dedică studierii textului biblic în mod
literal, ținând cont de genul scrierii și de contextul
socio-istorico-gramatical, pot înțelege Cuvântul lui Dumnezeu.
Scriptura este pe deplin demnă de încredere și reprezintă singura
noastră autoritate, suficientă și finală pentru întreaga viață în
materie de credință și practică.
# Dumnezeu Tatăl
Noi credem că Dumnezeu Tatăl a creat toate lucrurile precum este
scris în cartea Genezei, pentru slava Lui în conformitate cu voia
Lui (Apocalipsa 4:11), prin Fiul Său, Isus Cristos.
El susține toate lucrurile prin Cuvântul puterii și harului Său,
manifestând conducerea suverană peste toată creația, purtare de
grijă și har (Coloseni 1:17, Evrei 1:3).
# Dumnezeu Fiul
Noi credem că Isus Cristos, Fiul etern, mișcat de dragoste, în
conformitate cu voința Tatălui, a luat trup omenesc (Ioan 1:1, 14,
18).
Conceput prin lucrarea miraculoasă a Duhului Sfânt, s-a născut din
Fecioara Maria. El, fiind pe deplin Dumnezeu și pe deplin om (Ioan
14:8-9), a trăit o viață fără păcat și a vărsat sângele Său ca
sacrificiu, iar prin moartea Lui pe cruce a realizat răscumpărarea
pentru toți cei care își pun credința în El. A înviat trupește și
vizibil din morți a treia zi și S-a înălțat la ceruri, unde a
ocupat locul la dreapta Tatălui.
El este acum Cap al Bisericii, Trupul Său, fiind singurul
Mântuitor și Mijlocitor între Dumnezeu și om. Isus Cristos va
reveni pe pământ în putere și glorie pentru a împlini misiunea Sa
răscumpărătoare (1 Timotei 3:16).
# Duhul Sfânt
Noi credem că Duhul Sfânt, în tot ceea ce face, Îl glorifică pe
Domnul Isus Cristos. El condamnă lumea în ceea ce privește
păcatul, neprihănirea și judecata. El atrage pe cei nerăscumpărați
la pocăință și credință, și odată cu mântuirea dă o viață
spirituală nouă celui credincios (nașterea din nou), aducându-l în
unire cu Cristos și cu Trupul lui Cristos, care este Biserica.
Duhul Sfânt sfințește credinciosul, îl sigilează, umple,
călăuzește, instruiește, îi dă pace, echipează, împuternicește,
locuiește în cel credincios după mântuire, dă daruri spirituale
credinciosului și Îl ajută să aducă mult rod pentru a-L glorifica
pe Dumnezeu.
Datoria credinciosului este să caute plinătatea Duhului și să fie
atent să nu “întristeze” Duhul (Efeseni 4:30) sau să “stingă”
Duhul (1 Tesaloniceni 5:19) printr-un mod de viață ce se
împotrivește continuu voii Sale. (Ioan 16:8, 13:15, Tit 3:5,
Efeseni 1:22, 4:11-12, Romani 8:9- 17, 12:4-8, 1 Corinteni 3:16,
12:4-5, 11-13, 19, Galateni 5:22-25, Evrei 2:1-4, 2 Corinteni
12:12).
# Mântuire
Mântuirea se găsește în nimeni altul decât în El, Isus Cristos
(Faptele Apostolilor 4:12). Moartea lui Isus Cristos pe cruce a
fost plata unică și completă pentru păcatele întregii omeniri,
satisfăcând pe deplin mânia dreaptă a lui Dumnezeu, pentru fiecare
persoană care se întoarce de la păcat prin pocăință și credința,
și își pune încrederea în Cristos. La mântuire, fiecare persoană
devine o creație nouă prin Duhul Sfânt, fiind declarată
neprihănită înaintea lui Dumnezeu pe baza meritelor lui Cristos,
și devine un copil al lui Dumnezeu (Efeseni 1:5). Credinciosul
adevărat poate avea siguranța mântuirii condiționată de
perseverența lui continuă în ascultare și iubire pentru Isus
Cristos cu o viață dornică de a slăvi pe Dumnezeu până la
sfârșitul vieții (Romani 8:37-39; 2 Corinteni 5:21; 1 Corinteni
12:13). Un credincios autentic va urmări prin continua creștere un
mod de viață asemenea Domnului Isus Cristos (Galateni 4:19),
depărtându-se de păcat și aducând roade vizibile în viața de zi cu
zi (Romani 13:13-14, Galateni 5:22-24, 1 Ioan 2:6).
Dar dacă credinciosul se leapădă de credință sau ajunge să
trăiască deliberat în păcat, renunțând la relația lui cu Dumnezeu,
deși nimeni nu-i poate judeca mântuirea decât Dumnezeu, biserica
nu-i poate oferi siguranță mântuirii, ci mai degrabă avertizare și
ajutor pastoral în a reveni pe calea credinței și pocăinței, în
relație cu Dumnezeu.
